Romanta mortii

Si-ntrebi :
— Cine-i acolo?
De unde vii?
Ce vrei?
Dar vocea-ti la vederea demonicelor chei
Se stinge cu sfiala luminii pe-nnoptate
— Cine-i acolo?
— Nimeni
— De unde vii?
— Nu stiu
— Ce vrei?
— Nimic
Si vocea ce-ti raspunde timida, desi-ti pare
Ca-i vocea ta,
Simti totusi ca nu are
Nici zbor ul,
Nici caldura din vocea de om viu.
E vocea ta —
E vocea tacerii ce cuprinde
Intreaga balustrada a naltului balcon,
Ca si o funerara faclie ce s-aprinde
In mana unui Rege
Si-n preajma unui Tron.
Si-n timp ce-n poarta veche trei lovituri te cheama
Ca trei refrenuri triste de cantece uitate —
In timp ce-ai vrea sa afli in poarta cine-ti bate —
Adormi, proptindu-ti fruntea pe cheile de-arama
Pastrate-n negre turnuri de piatra, crenelate