In fiecare zi de intai mai, o necu-
noscuta apare in balconul de mar-
mura al palatului Versailles si, aple-
candu-se spre bazinul Latonei, canta:
Eu sunt ce n-a fost inca nimeni din toate cate-au fost
Si sunt,
Sunt ritmul primelor senzatii
Si gestul primului avant,
Sunt simetria primitiva a doua buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrala ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopti de vara, trait de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor pacate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netalmacitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Si dezgustul efemeridelor ce mor
Si-accentul circomflex al vietii —
Al nimanui
Si-al tuturor!
Lesbos mi-a dedicat un templu,
Citera, altul,
Iar Corintul
Mi-a daruit Arhipelagul cu toate f lorile
Si-argintul
Monezilor cu efigia lui Eros-blond.
Din Orient,
Ovidiu m-a adus la Roma intr-un sicriu de pergament,
Arabii m-au purtat in goana camilelor,
Si caravana
M-a cumparat de la Bassora
Pentru-a ma vinde-n Ecbatana.
Florenta m-a plimbat in taina prin parcul rosiilor crini,
Verona m-a expus ca premiu
Intr-un concurs de spadasini,
Venetia mi-a dat gondola,
Otrava,
Streangul
Si pumnalul,
Iar Vaticanului catolic i-am profanat pontificalul
Alcov de purpura.
Parisul m-a coborat pe bulevarde,
M-a exilat prin cafenele
Si prin modestele mansarde,
Iar restul marilor orase moderne ma privesc cu mila —
O Vagabonda ce se vinde multimii
Pe monezi de-argila!
Eu sunt
Dar nu
Trecutu-mi spune ca astazi nu mai sunt nimic —
Nu sunt decat adresa scrisa indescifrabil pe un plic
Ce face-nconjurul planetei
Si-n fiecare-ntai de mai
Isi plange Odissea-n parcul evocatorului Versailles.
|