N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!
N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!
Dar n-am putut calatori-mpreuna
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de fur tuna —
Furtuna primei noastre nopti de primavara!
Si-atata tot! Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu “fapt divers”, ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!
|