Romanta raspunsului mut

De ce zambesti?
E-adevarat?
Te-ai razgandit?
Ne-am impacat?
Iar ne iubim?
Sau, poate, si-azi ne regasim
Aceiasi vechi dusmani?
Dar tu mai stii dupa cati ani?
Eu te-am iertat de mult!
Dar tu?
Raspunde-mi “Da”
Raspunde-mi “Nu” —
Totuna mi-e!
Stii tu de ce —
La tine “Nu” si “Da” nu sunt
Decat aceleasi vorbe-n vant!
De ce te temi?
De ce-ti ascunzi
In palme ochii tai rotunzi?
De ce-ti aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tai de portelan
Si inima de Caliban?
Raspunde-mi!
Vreau sa stiu si eu,
De ce-ai venit?
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decat

Sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gat
Un paharel de coniac,
Ca eu sa tac,
Iar tu sa tipi
Si sa dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!
Ce zici?
Asa e c-am ghicit
De ce-ai venit?
De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?
Ce nou secret imi mai ascunzi?
De ce scrasnesti din dinti
Si taci?
Hai! Spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
Deschide-ti gura — mii de draci! —
Si lasa-ma sa-ti mai sarut
Nu gura
Ci raspunsul mut!