Romante

Dar cine poate sa priceapa
Simbolul celor trei semnale
Ce contureaza-n spatiu
Albe
Si verzi
Intentii criminale?
Pazea, ca e iresponsabil,
El are flacari in artere
Si te paleste fara veste cu patruzeci de cai putere!
Pufneste,
Zbarnaie,
Se-ntoarce
Si lasa-n urma lui, pe drum,
Miros albastru de benzina
Si nori de pulbere
Si fum
*
S-a dus,
Adio!
Poate-acuma deja comite alte crime,
Pe cand in urma lui se scoala din praf
Infirmele victime,
O hecatomba de cadavre
Pe-altarul nobilului Sport,
Gesticuland cu indignare, din drum,
Iar tu esti primul mort
Care-a-nviat
Si scuturandu-ti de praf in soare macferlanul,
Suspini in urma lui:
Degeaba! Te face mart Aeroplanul!
II. ROMANTA AUTUMNALA
Ploaia trista si banala,
Ploaia obsedanta,
Ploaia
Care pastiseaza clima de pe Alpi
Si Himalaia,
Ploaia cade verticala din cerescul alambic
Si sfideaza pacienta trecatorilor:
Pic-pic
Cu vedenii de umbrele ce se-nchid
Si se deschid,
Resemnat primesti in fata proiectile de lichid.
Cand si cand, pe palarie
Simti un ropot de cascada,
Canta stresinile toate
Iar in jurul tau, pe strada,
E-o obsesie galanta de picioare si frou-frou,
De dantele,
De jupoane
Si ciorapi de la „Bon-Goût“
*
De trei zile
Firmamentul desfasoara peste noi
O imensa zdreanta uda cu largi pete de noroi.
Pe mizeria terestra a foburgului umil
De trei zile cerul varsa lacrimi mari
De crocodil Ploua!
Ploua ca-n Parisul lui Verlaine
Din loc in loc,
Te insulta modestia unor ghete fara toc.

Mai departe,
Cand coboara din cupeul ei grabita,
Pana sus zaresti dessous-ul unei doamne
Din elita,
Iar pe strada animata ca la cinematograf
Ploaia zugraveste-n aer sarme lungi de telegraf.
III. ROMANTA GRAMOFONULUI
Eu sunt un genial amestec
De Poezie
Si de Proza,
Eu sunt extrema intrupare si ultima metamorfoza
A Spiritului, care lupta de zeci de veacuri sa
supuie
Materia
Din care zilnic isi modeleaza o statuie
Eu sunt un sarcofag de note imbalsamate,
Un album
In care-o primadona moarta
Da
Gratis
Un concert postum.
Prin mine mor ca sa renasca
Vibratii pentru mai tarziu,
Eu sunt ce n-am fost niciodata
Si-un sfert din ce era sa fiu!
Un capelmaistru invizibil comanda palniei sonore
Trei game ultraviolete
Si alte trei, multicolore,
Pe cand bagheta lui oculta,

Batand frenetica masura,
Inscrie notele in aer pe-o-nchipuita partitura
Eu sunt un mecanism precoce,
Sunt o cutie ventriloca,
Un fericit concurs de piese cu actiune reciproca:
Suruburi,
Ace,
Manivela,
Sunt arcul primului avant,
Trompeta,
Placa,
Diafragma
Si dracu stie ce mai sant!
Pornesc metalice acorduri
Si-n ritmul unui dant romantic
Se-nalta,
Cresc tumultuoase, ca o tempesta pe Atlantic,
Apoi coboara, se-ntretaie si mor incet
Ca un ecou
Produs de zborul unei muste
In cavitatea unui ou
Dar placa se-nvarteste-ntruna
Ca un perpetuum-mobile.
Pe ea si-au imprimat scheletul un sir de sunete
Fosile
Prin care oamenii de maine
Vor sti cum fluierau strabunii
Caci, ce e placa?
E un zero in exercitiul functiunii.
O suprafata cantatoare.
Un ghem de note.
O tipsie
Pe care doarme o romanta cazuta in catalepsie.

E o spirala fecundata de varful unui ac virgin.
Carusso, Patti, Batistini
Si tragicul Saliapin.
Eu sunt
Dar nu!
Antichitatea mi-a-mprumutat un nume straniu
Din trei silabe
Frontispiciul nemarginitului cavou
Eu sunt Trecutul care geme
Cu rezonanta unui craniu
In golul caruia Viata isi canta ultimul ecou.