Stapana mea, invata-ma sa plang,
Asa cum pana astazi n-am plans inca —
Sa plang, dar sa nu ma mai frang
Ca Prometeu, legat de stanca
Sa plang si eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
In clipa cand, cu Eva, ne trudeam
Sa descifram intaiul nostru vis
Invata-ma sa-mi plang ca Boabdil
Grenada vietii mele din trecut,
Pierduta-n clipa cand — un biet copil —
Mi-o aparam cu-o sulita si-un scut
Si daca-n viata n-am putut citi
Ce-i incrustat pe fruntea tuturor,
Ca si Hamlet, “A fi, sau nu a fi?”,
Stapana mea, invata-ma sa mor!
|