lui Krikor Zambaccian
Sosesc corabiile,
Vino,
Sa le vedem cum intra-n port —
Sa le vedem cum, obosite de-atata lupta cu furtuna,
Isi lasa ancorele grele sa cada una cate una,
Asa cum fiecare parca si-ar ingropa cate un mort!
Sosesc cu panzele umflate,
Ca niste sanuri de femeie
Pe care-o buza patimasa le-a-nvinetit de sar utari,
Si parca-aduc cu ele toata splendoarea vechilor serbari
In cinstea lui Neptun —
Temutul stapan al Marilor Egee.
Sosesc din larg, misterioase,
Ca niste semne de-ntrebare
Nu stim din care fund de lume —
Din rasarit,
Sau din apus —
Dar stim ca ori de unde pleaca
Ne-aduc vesti noi si-ndestulare
Sosesc corabiile
Vino,
Sa le-ntrebam ce ne-au adus!
|