Spovedanie

Cu care Fat-Frumos —
Adica Eu —
Ma razboiam pana faceam din el
O mana
De tarana,
Ca-n urma, dezrobita mea stapana,
In locul traditionalului inel,
Sa-mi dea un “rende-vous” cu taxa, la hotel!
Ma doare tot ce-a fost
Si tot ce stiu
Ca va ramane vesnic dupa mine.
Ma dor multasteptatele-agonii,
Privighetorile inchise-n colivii,
Romantele cantate prea tarziu
De-admiratoarele ce mi-au ramas straine,
Si cupele de aur, inchinate
Cu aceeasi veche ura
Si noua rautate,
In cinstea sexului frumos —
Un pisc de munte scorburos,
Pe care-l urci de sus in jos,
Cand faci pe alpinistul caraghios —
Un alpinist indragostit
De cel mai circonflex accent din Infinit!
Ma doare tot ce-am spus —
Desi n-am vrut
Sa spun nimic mai mult decat atat —
Ma doare lenevia cu care m-am nascut,
Grabita lacomie a primului sar ut

Si pretul precupetei cu care mi-a vandut
Faimoasa “Pasare albastra“
Ce-avea sa-mi tina de urat!