Nu te cunoastem nimeni!
Si totusi, te simtim cum mergi cu noi alaturi, pe camp si
prin orase, si cum iti schimbi fiinta — proteic anonim — cu
suflet de duhovnic si gesturi de cravase
Nu te cunoastem nimeni!
Dar stim ca tu respiri prin noi si-n orchestrarea naturii,
cand s-agita, tu esti cand piculina cu scurte ciripiri, cand
toba unisona cu racnete de vita
Nu te cunoastem nimeni!
Dar stim ca ne esti frate, desi, mergand alaturi, ramanem
tot straini, si cand ne mangai fruntea si holdele bogate, si
cand ne smulgi copacii din camp si din gradini
Cand negrele corabii cu pantecele pline te simt in panze,
gata cu ele sa pornesti, noi stim ca-ndestularea soseste, si cu
tine sosesc si matelotii, si noile povesti
Si tot asa, pe dealuri, cand morile-si iau zborul, si ari-
pile-ti canta un imn de preamarire, noi stim ca Don Quijote
e-nvins, si-nvingatorul esti tu, ce ne-aduci paine, belsug si
fericire.
|