Mireasa-a brazilor geometrici si-a brazdelor insamantate
— solemnitate alba, rece, fatala, muta si divina — tu vii cu
gratii de Madona sau de Fecioara bizantina si pleci cu ges-
turi de bacanta, stigmatizata de pacate.
Nu te doreste-aproape numeni, desi te-asteapta toti sa
vii Si frumusetea ta bizara n-o canta nimeni decat, poate,
indragostitii de imagini abstracte si imaculate — cumintii
taietori de lemne si nebunaticii copii.
Si totusi, cand cobori — suspecta, insinuanta si egala —
pe camp, pe arbori si pe ape, pe strazi, pe case si pe noi, tu
schimbi in plasmuiri lunare intreaga pasta de noroi, iar pe
Maria din Magdala o-mbraci in peplum de vestala.
Si-n timp ce toti, deopotriva, pigmei si umiliti, simtim
puterea-ti magica ce-ngheata, distruge, arde si creeaza, doar
ciorile, sacerdotale te mai insulta si-ti pateaza — cu iero-
glifele lor negre si stranii — albul unanim.
|