I
Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.
Viens rire s’ils t’ont fait pleurer.
TRISTAN CORBIERE
Prin curtea pavata cu placi de bazalt
Rasuna grabitii pantofii de atlaz,
Rasuna ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din inaltul si negrul pervaz,
Ce cad din pervazul patrat si inalt
Pe placile negre si verzi de bazalt.
Sunt singur
Odaia-mi cu albii pereti
Imi pare enorma cutie de brad
In care nebunul dresor de sticleti
Si-a-nchis favoritul
Si pasii grabiti
Rasuna prin curtea cu placi de bazalt,
Rasuna grabitii pantofii de atlaz
Pe placile negre si verzi de bazalt,
Rasuna ca stropii de ploaie ce cad
Si canta prin cutrea cu placi de bazalt
La fel cu-aripatii nebuni cantareti.
Si alba-mi cutie enorma de brad
Se clatina parca de-atatea cantari
Ascult cum se urca pantofii pe scari,
Se urca spre mine —
Alesul sunt eu —
Si pasii se urca,
Se urca mereu
Spre cel din odaia cu albii pereti!
. . . . . . . . . . . .
Si nu mai sunt singur,
Si nu mai sunt eu.
II
C’est la femme qu’on aime a cause de la nuit.
VILLIERS DE L’ISLE-ADAM
Ploua
Pe trotuarul negru felinarul deseneaza
O enor ma violeta —
Violeta ca umbrela japoneza ce-ncadreaza
Chipul ei oval si palid
De nocturna cocheta
Magdalena
Ploua
Pe trotuarul negr u pasii ei se-ncruciseaza
Cu grabitii pasi ai celor ce-o privesc
Si-apoi dispar.
Si tacuta Magdalena
Se strecoara ca noroiul
Ce dispare in canalul deschis larg langa trotuar!
N-are vreme s-o-nsoteasca nimeni,
Nimeni n-are vreme
S-o mai cheme
Ploua, ploua
Si trotuarul ud sclipeste printre case.
Ca o candela aprinsa
La icoana Magdalenei pacatoase.
. . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . .
Nu stiu cine esti
Si ni stiu cine sunt —
Atat mai bine.
Hai cu mine
Vom petrece-ntreaga noapte mangaindu-ne cu dintii
Ca felinele,
Si-apoi
Vom dispare amandoi,
Prefacandu-ne-ntr-un bloc —
Bloc de carne si de foc,
Plamadit de draci
Si-nchis
Pe vecie in infernul unei nopti de Valpurgis.
III
Et tu me perdras, et je’me perdrai,
Car je suis celle qui est perdue, sitot trouvée.
MARCEL SCHWOB
N-ai fost cea dintai,
Esti insa cea din urma —
Si-i destul
Pentru-amanta celui care poate totul — tot ce vrea
Am vroit sa fii a mea ;
Si ai fost.
Cat timp?
Atata cat am vrut
Si-azi daca pleci,
E ca vreau sa-si plimbe urma pe obrajii-ti albi si reci
Dintii celor care-asteapta,
Dintii celor care musca
Si distrug cu lacomia tigrilor inchisi in cusca
Du-te
Strada te asteapta, iti surade si te cheama,
Strada-ti zice : Vino,
Uita ce-ai fost ieri, caci azi esti alta,
Uita tot ce lasi in urma
Si te-ndreapta fara teama
Spre surorile-ti de maine, ce troneaza pe inalta
Piramida-nfipta-n centr ul marelui oras
Priveste
Cum te-asteapta-n coltul strazii precupetii de senzatii!
Cati sunt?
Unul, doi, o suta?
Nu sunt mii, si gloata creste
Ca tumultul de ovatii
Cea dintai a fost uitata,
Cea din urma-i asteapta,
Si asteptarea ii excita
Palida sarbatorita,
Fii de-acuma deci a lor,
Fii de-acuma-nvingatoarea
Si invinsa tuturor.
