Cind Prometeu te-a smuls din mina atotputernicului Zeu, imbogatind cu-o jertfa noua altaru-arhaicelor mituri, el n-a stiut ca - drept rasplata - in urma lui, alt Prometeu ii va reduce sacrificiul la o cutie de chibrituri
Desi-ai ramas acelasi vesnic, nu esti acelasi niciodata si nici nu porti acelasi nume cind construiesti sau cind distrugi, sau cind - traindu-ti mostenirea fatala si nenduplecata - presari in urma ta blesteme sau faci sa ti se-nalte rugi
Nu esti acelasi niciodata .
Nici cind despici copacii-n doua, nici cind patrunzi din casa-n casa, amenintindu-ne avutul, si nici cind - strinsi in jurul vetrei - ne dai ades prilej si noua sa stam de vorba cu bunicii, cu mortii scumpi si cu trecutul
Si totusi tu esti deopotriva si cobea noastra, si norocul. |i-oricare-ar fi vointa Celui-de-Sus, te binecuvintam', desi din darurile vechii mitologii tu singur - Focul - nu ne-ai fost dat de bunavoie si-a trebuit sa te furam
|