Altadata pe colt ardea o lumina,
acum nu mai aflu nici coltul, nici lumina aceea,
s-au retras in mine pentru a trai eu de-a pururi intr-o lume fara de
colturi, vedeti, spun eu zilnic, traiam intr-o lume fara de colturi, nici stelele nu au colturi decat in privirile noastre si nu o data ne-nchipuiram o stea din care-ncolteste un corn de
licorna si-n zori rastumandu-ne din asternutul fierbinte cu cornul ei de
licorna.
Traim intr-o lume in colturi.
Primesc
de o vreme in vis scrisori de la sfera,
imi scrie cu mari cisoide si sori ca totul e bine,
ca nu e moarte pe lume in stare sa cuprinda sfera,
care sanatate si fericire mi le doreste si mie.
Aerul pur
si abstract din triunghi
vesti soldare-mi trimite si el,
ce-ar fi fost fara mine Ochiul lui Dumnezeu,
zice el,
ce-ar fi fost si-acel instelat El Gahel?
Le citesc
scrisorile-n vis
intr-un ungher de gradina, pe-o banca din lemn de mesteacan
si pe steaua mea indepartata e o zi senina, desavarsita
pentru pescuitul cu cirese sau spini.
in sfarsit, nu-i asa?
orice lumina e umbra unei mai mari lumini. Traim intr-o lume fara de colturi. Altadata pe colt ardea o lumina.
|