Ea mi-a fost totdeauna mult mai aproape decat palmele mele, decat amprentele. Amprentele-mi lasa acest dig, acest plans impietrit al
fiintei afara, in materie, pe cand ea si-a lasat inlauntrul meu acest dig, acest
plans impietrit. Ca un omor tainuit,
ea si-a lasat amprentele peste tot in mine insumi.
Ea este-n mine iar eu sunt imprejurul ei, afara,
peretii, gradina,
aura inconfundabila a orasului, coroanele de fotoni
ale caselor. Eu sunt imprejurul ei,
afara, una din amprentele ei,
amprenta acestui dig, acestui plans impietrit in materie.
|