Pamantiu ii ceru' Pamantu' ii mieru
Dor ti-i De padure Ca mortii De secure
Stau in capul oaselor in intuneric si e iarna.
Furnicile pupilei trag pamantul cel alb la vedere.
Imaginile isi ingroapa mortii, isi aleg regina:
sa nu fie orbitoare dar nici de nepatruns.
Si-n clipa aceea-nteleg:
e nedrept, e nedrept
ca marile amniotice sa nu faca nicicand cunostinta azurului
iar mortii cerului sa cada in Soare.
Sau sa-si vada inaintea mortii
sangele parasindu-le corpul, dilatandu-se! molecule de sange cat merele ionatan dansand cu tacamurile intre podea si tavan, o farfurie sferica, o paine albastra, o paine in lanturi
si-o alta paine plangandu-le pe amandoua cu painisoare transparente si prelungi. Stau in capul oaselor in intuneric si e iarna. Furnicile pupilei trag pamantul cel alb la vedere. Imaginile isi ingroapa mortii, isi aleg regina.
Pamantiu Ii ceru' Pamantu' ii mieru
Dor ti-i De padure Ca mortii De secure.
|