|
|
|
intr-o alta dimineata eram singur si ascultam
glasul confuz al masinii de macinat cafea. Ma imbaiam
intr-o mireasma vie (de mulatra iesind din mare-n vazduh)
apasand cu podul palmei capacul transparent
al masinii de macinat cafea si simtind cum ma fura
trepidatia-i usoara. Curand
zgomotul initial avea sa se stinga. Sa se stinga
in altceva decat linistea. Caci am inceput
parca din senin sa aud o impletitura
de voci intraductibile un uruit
persistent de lanturi un bici taind tufisurile si dupa foarte putine secunde
o rumoare crescanda precum a faimoaselor ploi cu broaste
antice monede sau nisipuri rosii. Apoi deodata distinct un numar de impuscaturi -
si plansetul vanatului care era un om. Si din nou uruitul
de catuse si lanturi; si procesiunea
de voci sub teroare ;
si latraturile ogarilor care se indepartau la somatiile
vantului. Doamne gandeam
prin Columbia sau Etiopia candva
fragmentul acesta de viata derulat fulgerator
va fi fost inregistrat in memoria
arbustilor de cafea din preajma incat dupa sute de ani
aceste boabe de cafea prin macinare
sa reproduca intocmai ordinea de atunci a sunetelor
ca din palnia gramofonului. Moartea
omului vanat din Columbia
sau din Etiopia - bandu-mi eu pe urma cafeaua -
mi-a incoltit in creier si iata-i
Pomul imens
pe care urca pitonul de aur al mortii in spirala
spre imaginara-mi senectute: un mic animal
pe care fascinatia si spaima l-au exilat acolo sus
pe crengutele cele mai fragile
laolalta cu fructele si cerul.
|
|
Pune poezia Masina de macinat cafea pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|