|
|
|
Deodata s-a facut ziua peste tot desi era ziua.
Salvarea de la moarte a barbatului de-atunci o daruisem ei
si-acum ca barbat sa-mi inving repulsia fata de amintire
cum ea ca femeie si-a invins atunci repulsia fata de moarte.
Cand amintirea din mai vechiul testament al Iui rigor mortis
se insenineaza: o oarba dar inca adolescenta leoaica
apasandu-si cu plexul solar ligheanul de laturi sau puii
cand si neintinatele conserve sunt containerele neantului
si-atat de dezinvolt o moarte traverseaza oceanul
cand pentru tine materia e transparenta
golirea memoriei sau orbirea
repeta diviziunea celulei in lumina cea pur si simplu adevarata.
Salvarea de la moarte a barbatului de-atunci
mereu mi se infatisase in aceasta lumina transfigurata.
Deodata s-a facut ziua peste tot desi era ziua:
geneza negativului unui diamant o prenatala intocmire
cu geometria miscata a oscioarelor unei fetite ai zice o miniatura
a derivei continentelor
care face de-atunci posibila deplasarea
oaselor bazinului viitoarei femei.
Salvarea de la moarte a barbatului de-atunci o daruisem ei
de moarte-n mine insumi sa ma mantui
mut flagelandu-ma ca filosofii esoterici
daca "fiecare om este-n el insusi o specie"
in aceasta negresa cu parul rosu
dainuie sangele unui batran irlandez
in acest cascador doarme o secta sinucigasa
in acest parasutist tremura un baiat de la ses.
O dragostea mea ca fizicienii
dand buzna in plin congres de gerontologie
si-ntr-un desert desavarsit al sperantei demonstrand stralucitor
tineretea fara batranete a fotonului -
pentru ca doamnelor si domnilor daca fotonii ar imbatrani
imaginile astrilor ar fi mult mai cetoase.
Deodata s-a facut ziua peste tot desi ziua se lasase.
|
|
Pune poezia Negresa pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|