La treizeci de ani, dimineata
timorarii noastre in fata neantului -
sa se asemene oare-ntr-atat dimineata cu-amurgul? Pe celalalt
versant al unei sticle
subtiri cum e hartia de Coran,
dublul nostru astral, o ideograma, retractil, un animal celest al carui ochi e si gura,
plansul si-l mananca, despre aceasta nuanta de negru se crede
ca ar contine-n germene lumina pura. La treizeci de ani, dimineata timorarii noastre in fata neantului -sa se asemene oare-ntr-atat dimineata cu-amurgul?
* * *
"Muntii cei mai inalti ai Olandei sunt norii"
si, iata, in munti de sidef te-au prins zorii,
in propriul corp visai un imponderabil adapost,
in strainatatea fiintei tale de mult n-ai mai fost,
pregatit esti parca-n alte creiere sa te sadesti,
ploua-n celule mentale
cum ploua albastrul in albastrele ceresti,
incepe regresia geometrica-n memorie
ca-ntr-un pasaj din Muntele magic
de-a carui cunoastere pana la moarte ai sa te fericesti:
* * *
"isi amintea de o singuratica plimbare cu barca, intr-un amurg,
cand ziua se ingana cu noaptea, pe un lac din Holstein, spre
sfarsitul verii, in urma cu cativa ani" Si din nou
minunandu-te cum o boare aproape imaginara de vant
poate intrerupe aceasta fraza in memorie, imagineaza-ti asadar,
incomparabil mai puternicele suflari ale sticlarului
prin tubul rotit, inrosit la un capat, unde vezi
deodata un ovoid inviind, un ou transparent, probabil moartea
si-a instaurat la un capat al tubului resedinta,
sta la fereastra si priveste absenta injur. "Spre apus
inca mai dainuia lumina zilei, o zi de o claritate
sticloasa si precisa, insa daca intorcea putin capul spre rasarit vedea
o noapte cu luna plina, fermecatoare si limpezita de orice ceata".
|