Prea mult in lumina in prima parte-a vietii,
mi-e corpul un film tot mai sters, nevazut
si ceata-i musca marginile.
In Piata Aurarilor e ceata,
urc Scara Fingerling si-i ceata
si sus, pe Scara Fingerling, in ceata,
un dans valah cu clopotei
din secolul al XVI-lea, in ceata.
Urmez prin fata unei ceasornicarii, iarasi se-ntuneca devreme si e ceata,
lumina dinauntru face din fereasta fereastra unui orologiu monstruos, de ata, un chip de dincolo priveste trecatorii printre aratatoarele-orologiului, in ceata.
Acum ca s-a sfarsit chiar totul
si noaptea catre mine tot mai duios adie,
strang caile acestea curbate inspre centru
si din focar, ca dintr-o alta viata,
acelasi vernisaj cu ceata
ca printr-o lupta veche reinvie.
|