Ion Muresan
Nastere: 9 ianuarie 1955, Vultureni, judetul Cluj
Deces:
S-a nascut la 9 ianuarie 1955 in comuna Vultureni, judetul Cluj.
Urmeaza scoala generala in comuna natala, apoi Liceul "George Cosbuc din Cluj si Facultatea de Filosojie-Istorie din acelasi oras. Debuteaza in 1970 in "Preludiu - suplimentul literar pentru elevi al ziarului "Scanteia tineretului-, iar in volum in anul 1981, la Editura Cartea Romaneasca (volumul va primi Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). intre 1981 si 1988 este profesor de istorie la Scoala Generala Strambu, iar din 1988 este redactor la revista " Tribuna .
Colaboreaza cu poezie sau eseistica la reviste de prestigiu: "Luceafarul, "Tribuna, "Vatra, "Steaua, "Contrapunct, "22, "Nuetc, este prezent in antologii de poezie romaneasca aparute in Italia, Ungaria, fosta Iugoslavie. Are in manuscris un volum de eseuri despre basm.
Ion Muresan este un echinoxist la care poezia (foarte putina) pe care a publicat-o capata, in spiritul metodei textualiste, carnatie, materialitate, prin materialul lingvistic pe care il incorporeaza. in acelasi timp el se apropie de traditia neo-expresionista a scolii de poezie clujene (de la "Steaua sau de la "Echinox), orientata spre mari simboluri si dialoguri cu eternitatea (ca partener sau ca prezenta vie in constiinta poetica). Criticul literar Radu G. Teposu ii remarca o viziune "patetic-orgolioasa, de reminiscente titaniene. Atentia textului liric al lui Ion Muresan se indreapta insa spre realitatea viscerala pe care si-o asuma/consuma pana la ardere; el .forteaza limitele realului, iar "experienta e o epuizare completa a trairii, prin elan vizionar si instrainare metodica, prin exaltarea resorturilor vitale (idem). O constiinta poetica ardenta, transferata intr-un text liric care devine un ultim produs al unor intense combustii interioare. Poetul devine "neinteles; el este doar cenusa de dincolo de ardere.
Ion Muresan, cu o intuitie foarte sigura, se situeaza de la inceput in interiorul modului, sau, mai precis, in interiorul metodei textualiste, avand, ca altadata, Lautreamont. instinctul traiectului tragic al textualizarii, urmarit anatomic in poemul inaltarea la cer.
Cum se poate oferi cuvintelor un fel de demnitate cand rostirea lor este materiala? In limba straina a poetului, orice cuvant scoate un cap racoros de sarpe in rostire, zvacnind scurt din piept, fiind adica o entitate corporalizata care nu se mai stie daca reflecta cutare fenomen sufletesc care se pierde sau cutare organ ce nu se pierde. Pus in asemenea dilema, crezul poetic nu se mai revendica de la ceva exterior, ci se interpune intre poem si cauza sa ca o motivare viscerala. Eul liric devine o forma de intermediere a intregului proces de nastere a poemului. Dar in toata cartea de iarna (iarna este anotimpul absolut al textului) vom descoperi aceeasi tensiune dramatica, data de corporalizarea si de-corporalizarea continua a scriiturii. In Autoportret la tinerete se spune: eu trebuie sa exprim acel sunet fantastic de taios ce se naste / cand numele se izbeste deasupra lucrului pe care il denumeste; exprimarea aceasta taioasa implica o poietica materiala. Poemul este un mecanism concret in care toate obiectele (si toate trupurile) sunt digerate perfect, altfel ne vaicarim pentru trupul tau // ca nu-si gaseste locul in poem si atarna leganandu-se in bataia cuvantului / ca un sinucigas in funie
In Poemul despre poezie se intrezareste dubla situare polemica a lui Ion Muresan; o data fata de traditia poetica de pana la el, apoi chiar spaima fata de poezie (ca mecanism textual): Toata viata am adunat carpe ca sa-mi fac o sperietoare / imi amintesc zilele in care ascuns sub pat imi desavarseam lucrarea / gramada de pantofi vechi pe care imi rezemam capul uneori cand adormeam / iar acum cand e gata noapte de noapte sting lumina si numai banuind-o acolo / incep sa urlu de spaima. Atractia hipnotica fata de text comporta unele elemente emblematice ale acestuia (paianjenul) ca un fel de mise en abime lirica: Atat de singur incat pot sa-mi inchipui ce as simti daca as saruta un Paianjen / si pot sa-mi inchipui ca e atat de frig incat cuvintele crapa in gura / si pocnesc ca pietrele in pustiu
Volume de versuri:
Cartea de iarna, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;
Poemul care nupoatefi inteles, Targu Mures, Editura Arhipelag, 1993
(distins cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1993).
Izgonirea din poezie, I a aparut in volumul Cartea de iarna, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Poemul care nu poate fi inteles a aparut in volumul cu acelasi nume, Targu Mures, Editura Arhipelag, 1993.
REFERINTE
"Autorii lipsiti de forta nu par, in ceea ce scriu, prea convinsi de propriile lor sentimente ; cititorul ramine, pina la urma, cu ideea ca este vorba de niste simtiri imprumutate, desprinse din carti. Nu este cazul lui Ion Muresan, poet a carui fronda confuza, flegmatica, sadica, suava, macabra, diabolica, neputincioasa, triumfatoare, profetica, imprevizibila se desfasoara aproape totdeauna in mod autentic, fara a declansa neplacuta si tranchilizanta impresie de lectura ca asa ceva s-a mai scris."
VOICU BUGARIU
Citeste si:
|
|
