II
"intre timp pacatele mele se inmulteau"
Beat mort sub lumina lina strecurata prin ferestrele
carciumii "Europa." beat mort in propria-mi gura, pe propria-mi limba
lungit rezemat intr-un cot pe pajistea rosie si unduitoare
aproape de stancile dintilor, cu sticla pe jumatate golita rezemata de piept si un singur gand tolanit intre maruntaiele mintii : ca-s singur si ca-s foarte bun la gust. O, din tunelul gatlejului urca ametitoare muzica
lui David si te simt si pe tine urcand, apropiindu-te, orbecaind, chinuindu-te
in rochia vaporoasa, in rochia albastra, "Danseaza !" se aude dinauntru ca tunetul glasului
Domnului, si tocurile tale ascutite prind a bate pe loc, prind a se avanta in largi piruete,
lasand in urma lor gropi mici in care sangele balteste, pana cand te dezbraci, pana cand te lungesti
langa mine si aruncate-s cat colo rochia si sutienul si chiloteii (ca doua coloane de lumina sunt coapsele tale, eu insumi lumina, a treia, intre ele) pana iti musc umerii, pana iti musc beregata, pana
te invinetesti si cu briceagul iti sap groapa in propria-mi limba, in pajistea rosie si unduitoare te inghesui si te ingrop
sub o movila de carne, si din doua lemne si din doi pari iti fac cruce si in propria-mi limba, la capataiul tau o infig si din
propria-mi gura sar repede, in pielea goala, printre dinti, ca
o injuratura, "Fugi" imi zic si ma impiedic de mine, beat mort printre tufele de urzici uscate, "Scoala, ma !" dau cu pumnul si cu picioarele
in coastele mele si strig, "Scoala, ma, scoala, du-te acasa, e tarziu si e frig !" Dar abia de ma intorc pe partea cealalta, cat
sa-ti simt crucea lovindu-mi cerul gurii,
cat sa vad cerul deasupra mea ca un stalp pietros din care atarna tufe de urzici uscate Beat mort, marea-i uscata ca iasca, iar pe marginea ei picura lumina lina strecurata
prin ferestrele carciumii "Europa."
|