Vorbesc din propria-mi piele, singura care imi stimuleaza
ambitia de a huzuri oferind cuvintelor un fel de demnitate cu pori si delicate
firicele de par ( aceeasi pe care la zece ani o conferisem puiului de sarpe
dupa ce zvacnise scurt in piept si i-am simtit capul racoros intre buze. Si sora mea aplaudand vesela crezand ca asa deodata am
reusit sa vorbesc un cuvant negru cu ochi :
- Uite, mama, ce cuvinte lunguiete au limbile straine ! Apoi acelasi sarpe in vasul de tabla fosnind ca o carte
tiparita pe hartie proasta ) Cutare si cutare fenomen sufletesc se pierde, iar cutare si cutare organ nu se pierde si totusi gol si infricosat in fata oglinzii imi strang trupul in brate. Dar ce puteam face cu doua voci in gura ?
Fara indoiala acum umblu prin oras cu demnitatea pe bat imi balacesc degetul in constiinta la fel de usor ca intr-un
borcan de iaurt si amestec pana se face moale, moale, moale, in plina amiaza un om sta ganditor se scarpina in cap si
scuipa in propria memorie ca intr-o
fantana parasita :
- Memorie ? De parca eu mi-am dorit din lacomie niste
pleoape cu dinti si masele ca sa imi rumeg toata ziua ochii !
il vom mai vedea pe acest om mai spre sfarsitul poemului sub forma unui roi de musculite de otet ( Drosophila
melanogaster ) cum intra schiopatand pe portile culturii. Oricum eu stau in fata crezului poetic ca in fata unei femei
fara piele
ce isi pudreaza venele, iar daca o sarut uneori cu
ce sunt eu
mai presus decat macelarul ce dupa inchiderea pravaliei plangand isi
ingroapa fata in halcile de carne care i-au ramas nevandute.
Adica eu imi pun grumazul intre lucru si cauza sa adica grumazul meu sta intre poem si cauza sa cum sta uterul femeii intre spermatozoid si ovul. Iar daca prietenii mei se lauda ca le-a crescut vreo ureche
pe burta cu burta sa li se vorbeasca. ii stiu prea bine : ei stau cu un
sambure de adevar in gura si il tot sug ca pe o bomboana. Am numarat destul, am mai multe incheieturi decat
degete, in ultima vreme scrisori tot mai insistente imi cer sa
hotarasc
varsta la care voi innebuni. He, he maine dimineata voi prinde un caine roscat de un
picior si rotindu-l deasupra capului ca
pe o elice cu adevarat o sa ma inalt la cer. Iata ce am stiut dintotdeauna : cei care isi marturisesc
puterea
o fac prin mirosul de animal sterp. Iata ce am invatat : inca fiind copil se prevazuse ca
trebuie
sa traiesc o intamplare, apoi in scoala primara literele infloreau pe hartie la fel cu
micile pete de rujeola animale mici, jucause schimbandu-si culoarea pe fata
colegului de banca
"Vara aceasta am fost la oras unde am avut
posibilitatea de
a ma plimba foarte mult cu scopul de a respecta regulile de circulatie. O, cu cata
emotie traversam strazile in conformitate cu indicatiile
semaforului" Ay, trup al meu astfel stai tu in lume ca o fiertura colorata
clocotind intr-o caldare de pret ! Si tocmai acum ratiunea mea sangereaza peste
singura mea
reprezentare despre linistea sufleteasca : un soldat cu parul alb pieptanandu-se in ferestrele mici si
blande ale baii comunale. He, he maine dimineata voi prinde un caine roscat de un
picior si rotindu-l deasupra capului ca
pe o elice cu adevarat o sa ma inalt la cer.
|