ingerul vorbeste in mine cu voce de broasca
si cu voce de pasare vai, cum voi indrazni eu oare sa-mi ridic limba
printre buruieni, caci, iata, ferestrele carciumii umflandu-se ca niste
saculeti de piele catifelata si ca niste ugere de vaca si din ce in ce mai aproape roiurile de fluturi
intunecati fosgaind hamesite.
Si soarele cat un pui de gaina si cat buricul degetului
E seara si inima intra intre draperiile existentei: sub mese pulpele femeilor sclipesc ca licuricii
cei burdusiti de fosfor, vorbe de duh pufoase ca laba de pisica si icnetele scurte atunci cand singuratatea prin
sfarcul sanului isi scoate gheara su sfasie infloratele rochite; si rasul - mucigai liliachiu mijind in jurul gurii
cum mijeste mustata la adolescenti.
E scara, e tarziu, m-aud iubita in rochie de sticla printre flori. E seara, e tarziu si-mi vine sa-mi inghit mainile pentru a avea cat mai multe ale mele inauntrul
meu. E seara, e tarziu, mi-aud iubita in rochie de sticla printre flori.
ingerul vorbeste in mine cu voce de broasca
si cu voce de pasare si-mi zice grinda putreda si vanat turn, burete cu peruca, burticica a spiritului si genunche
ce sangereaza pc-un prundis de aur, si-apoi coboara-n mine, se ineaca, borborosind lasciv, se indeparteaza.
|