Se insera cand am rezemat scarile sub fereastra lui. Statea in mijlocul camerei si vorbea linistit. Doua vreascuri, doua putregaiuri pluteau arzand
deasupra capului sau, gramezi de pietre pe podele, si mortar intr-o cutiuta de argint, intr-un tarziu am auzit un fosnet slab dinspre usa, iar el a inceput sa cladeasca, cu mare repeziciune,
in mijlocul mesei un zid alb pana aproape de tavan.
Spre dimineata s-a oprit si a cantat un cantec care
a innegrit zidul. Atunci un fel de vietate, un fel de maimuta i-a iesit
de sub haina si s-a pornit sa sara si sa caraie prin odaie Dar cuvintele lui s-au umflat ca niste baloane, cuvintele lui cartitoare si clevetitoare si in toate
culorile au inconjurat maimuta si i-au inchis gura. Cand am plecat numai capul i se vedea dintre
cuvinte, cap de om foarte batran, strigand ceva, cu totul
nelamurit, in mijlocul unei cirezi de bivoli.
|