|
|
|
Cu viclenie s-a napustit frumusetea asupra mea
Ca o catea turbata s-a napustit frumusetea asupra mea.
Piara fiecare in averea lui - zic eu -
si jucandu-mi ochii uscati ca lemnul unui copac trasnit
la complicate si elegante ceremonii rad in hohote
si recit cantecele stupide.
Cu viclenie s-a napustit frumusetea asupra mea -
Ademenitoare sunt regulile puterii
in rest se poate vorbi de plictis.
Hei cum vom mai intinde latul veninos
in splendidele gradini ale aurului.
Piara fiecare in averea lui -
Mesele sobre doua trei fructe exotice pe platoul argintat
si tot atatea bucurii si tot atatea cuvinte
miscarile ridicole ale tacamurilor in aerul inchis
si cuvintele incapatanate care nu se mai descojesc
iar sub fereastra mohorata lunecand vedenia veacului:
o terasa de marmora intinsa cat o campie la capatul careia
abia se mai vede un mercenar din ce in ce mai garbov
indepartandu-se
abia se mai aud pasii lui din ce in ce mai straini.
|
|
Pune poezia Splendidele gradini ale aurului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|