Ion Negoiţescu
Nastere: 10 august 1921, Cluj
Deces: martie 1993
S-a nascut in Cluj la 10 august 1921.
Aici a urmat cursurile liceale, absolvite in 1940, iar in anii 1940-1946 urmeaza cursurile Facultatii de Filologie la Cluj si Sibiu.
Debuteaza cu versuri in 1937 in ziarul clujean "Natiunea romana, iar editorial in 1941, cu proza suprarealista Povestea trista a lui Ramon Ocg. Dupa absolvirea facultatii este, pe rand, bibliotecar la Institutul Medico-Farma-ceutic, cercetator la fiii ala clujeana a Academiei Romane, iar din 1966 este redactor la revistele "Luceafarul, apoi "Viata Romaneasca.
Cunoaste, de doua ori, inchisorile comuniste. in 1947 este laureat al Premiului Scriitorilor Tineri pentru critica, decernat de Fundatiile Regale. Membru marcant al Cercului literar de la Sibiu, este cunoscut mai ales prin lucrarile sale de critica si istorie literara. Se manifesta si ca eseist si traducator. Ne paraseste in martie 1993.
Cu o formatie intelectuala remarcabila, poetul Ion Negoitescu datoreaza prea putin criticului literar. Preluand creator teme, motive si modalitati lirice specifice modernismului, el realizeaza o scriitura ce tinde spre ermetism, cu rarefieri de sensuri ce-i dau acesteia valori ectosemantice evidente doar prin decodarea atenta a mesajului liric. Criticul literar Barbu Cioculescu afirma ca "geneza liricii sale urmeaza a fi cautata intr-o sciziune structurala care opune unei firi lucide solutii din categoria inefabilului, expresiei clare si concentrate o expresie tot concentrata, dar absconsa. Demersul liric este caracterizat, dupa aprecierea aceluiasi critic literar, de " un joc de dezvaluire si de repede acoperire, cu inceputuri de declaratii iute sugrumate si intinderea de false poduri, manifest al unei alcatuiri intime cenzurate dar vitale.
Ion Negoitescu este nu numai cel mai important critic postbelic ci si un poet original, despre care s-a vorbit destul de evaziv. Cele patru volume publicate ( Sabazios, 1968, Poemele lui Balduin de Tyaonnin, 1969, Moartea unui contabil, 1972 si Viata particulara, 1977) sunt suficiente, cantitativ si creativ, pentru o reconsiderare a contributiei reale a poetului intr-un context atit de eteroclit precum este momentul saizecist. Dar nu este exclus ca textele sa fi fost scrise anterior, adica in perioada baladesca a cerchistilor (cum, de altfel, sunt datate), ceea ce ar insemna o perspectiva mai putin retardata. Ar trebui sa ni-1 imaginam pe enigmaticul Nego ca pe un personaj demonic, cu fata palida, ochii adinc invinetiti de viziunea euphorionica si surisul suav de seducator androginie. in ipostaza sa existentiala, Ion Negoitescu sugera acea secreta aspiratie spre corporalizarea unui actant faustic ce degaja o fascinatie indelebila; figura sa invinetita de inger cazut parea o resuscitare esoterica dintre oglinzile novalisiene intoarse. In aceasta condensare eterica a fiintei cosmologice, el a fost mai autentic in poezia restrictiv ermetica decit in critica de sorginte artistica, lovinesciana.
Chiar daca rasucirea hermetizanta a sintaxei poetice negoitesciene aparea oarecum "desueta", directia inalt initiatica a acestui discurs constituia un pariu spiritual important, impulsionind stirpea barzilor bogomilici catre o inspiratie mai riguroasa. Recitite astazi, poemele sabaziosiene ale mentorului principal al Cercului literar de la Sibiu exercita aceeasi stranie atractie misterica precum fragmentele textelor hermetice; prin efortul decodificant impus de fondul gnomic, mesajele decelate (semantice si formale) fortifica demersul poietic si dau vitalitate unei receptari polivalente.
Volume de versuri:
Sabasios, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Poemele lui Baldouin de Tyaormin, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Moartea unui contabil, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Viata particulara, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977.
Poeziile Teoria culorilor, Antisonet si Milady au aparut in volumul Moartea unui contabil, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Citeste si:
|
|
