Trosnesc sinistru scaunele goale, Ca sub un corp ce-n ele greu se lasa Cu ochii mari cat spiritul prin casa.,. De spaima lui vad numai rotogoale.
Si nazdravan l-aud izbind in masa,
Si rascolind apoi imi da tarcoale,
De parc-ar vrea din patu-mi sa ma scoale
S-o fi crezand si-acum la el acasa!
Si singur, prada duhurilor rele! O, clipele imi par atat de grele, C-abia mai simt al inimei tic-tac
Pe fruntea mea sudoarea pica rece Pe cand, desigur, spiritul petrece Vazand cum mor de frica lui si tac.
|