Mi-am dezlegat sandala ca o frunza
Ce cade moarta la piciorul meu,
Mi-am limpezit faptura sa n-ascunza
Nimic din ce nu duce pan’ la zeu.
Pe tarmul marii ma inalt: o urna
In care doar lumina am turnat.
Nu plang, nu chem tot ce-am lasat in urma.
Stau singur, pentru jertfa impacat.
Din pietre albe i-am durat altarul,
Din lemne scumpe flacari i-am ivit —
Si cerul-nalt cum imi primeste darul,
Urc rugul implinirii, fericit.
|