Un calator grabit cum se desteapta
Nedumerit, pe-a visurilor treapta,
De care tara astazi are parte;
Si sta buimac, si nu mai stie unde
A mai zarit odaie, jalt si masa;
Si, dureros, chiniutor l-apasa
Strainul ce-n oglinda lui patrunde.
Aude-n gara trenurile grele,
Si tot se-ntreaba cine o sa plece.
Se pipaie, si mana lui e rece,
Si calendaru-n zid isi uita anul
Si tot mai dorm in miezul vietii mele.
|