De ce te-au dus, bunico, intr-o chilie rece
Si te-au lasat cu totii sub lespezi de cavou?
Cand lunca e un cantec si dealul un ecou
Crescand mereu pe vreme ce primavara trece,
Cand gaza cea mai mica din soare ia un strop,
Si cand lumina calca prin aurite ganguri
In crangul plin de cintezi, de mierle si de granguri
Te-asteapta iasomia si-albastrul heliotrop,
Albi, trandafirii-n floare intreaba toti de tine.
De ce nu vii ca-n vremuri cu secatou-n mani?
Gradina te doreste de-atatea saptamani!
Dar nu mai vii chiar ziua s-a stins si noaptea vine.
O pulbere de luna albeste pe livezi —
Si iar se face iarna ca-n ziua ingroparii,
Florica ta se pierde in umbrele uitarii,
Capela ta ramane pe dealuri de zapezi.
|