Sunt satul cel adevarat, cel unde
N-au casele nici poarta, nici feresti,
Ma calci — si pasu-ti da sa se cufunde,
Si timpul suna-a gol, cand ma gasesti.
Salcamii mei ii vad prin radacine —
Nu-i mai cunosti de cer si vanturi goi?
Nici fratii tai n-o sa-i cunosti in mine
Cand trupul ca o haina il despoi.
|