In sfesnice lumini de ceara
Cum tremurau cu rosii dungi,
Pe mare luna-ntinse iara
Navod de-argint cu fire lungi.
Ne-aduse-n talgere pe masa,
Cu ochi brumand talaz strabun,
Veniti din verdea lui matasa:
Lufar, guvidii si barbun.
Priveam uimiti cum odihneste
Lumina sfanta peste ei,
Cum lumii noastre ii rapeste,
De taina marii tot mai grei.
|