Voi inhama magarul, ca-n vremi, la carioara
El, ce priveste toate cu ochi de intelept —
Si voi urma poteca de mult, suisul drept
Prin via verde,-n tactul copitei ce-o masoara.
Si luand prajina lunga si cosul impletit,
O fata-n valnic rosu va merge inainte,
Am sa opresc magarul din mersul lui cuminte
Sub un cires, de roade si de ani multi boltit.
Ciresul va fi rosu, ca si-n copilarie,
Ciresele pe ramuri vor atarna cercei,
Cu brate goale, fata va prinde-n sortul ei,
La fiece prajina o suta si o mie.
Si cand, tarziu, lungi umbre se vor culca pe lunci,
Cand gol va fi ciresul iar cerul plin de stele,
Bunicei i-as aduce acasa cosuri grele
De-as mai avea bunica si sufletul de-atunci!
|