Prin iarna din camara zavorita
Se furiseaza cald miros de mere,
Readucand in vremea viscolita
Iar toamna cu trecuta mangaiere,
Cand sufletul impovarat venise,
Cu tarna lui de poame si de vise.
In casa amintirilor inchise.
Si-n inimi amortite de-a lor straja.
Strabat adanc, imbalsamand gandirea,
Cu seva lor fierband din nou sub coaja,
Copilarescul dor si amagirea.
Si-n inimi, viu ca si intaia oara,
Te scoli din somn, tu, cel de-odinioara,
Din somnul tau, copil de-odinioara.
|