In zori, ca poterasii, din vai sirag ies plopii.
Ascult de la rascruce cu suflet de haiduc
Cum cucu-n codru verde ma cheama sa ma duc
S-opresc la drumul mare norocu-n Valea Popii.
Pe flori, ca pe-o velinta, stau de la cantatori,
Pandind cu ochii lacomi din rasaritul rumen
Cum soarele soseste rotund, ca un egumen,
Si numara pe ceruri matanii de cocori.
Pe cand in calea-i lunga se roaga la toti sfintii,
Eu il dezbrac de raze sub frasin si anin.
In luminosul cantec de cuc, ma insenin
Pe valea-ntineririi si a fagaduintii.
Dar cucul, pana sura, nu s-a-ndurat sa stea.
— Cu-cu! aci in vale Cu-cu! sub dealuri zboara
— Cu-cu! si iar imi scapa in zari o primavara
— Cu-cu! si mai departe, copilaria mea
|