De voi muri — departe de cetati
In brazda neagra-a plugului, la noi,
Sa ma lasati culcat pe spate, gol,
In mana cu o ghinda de stejar.
Si chipul meu de lut, ce n-a stiut
Sa fie sufletului un locas,
Isi va topi netrebnicul sau rost
In valul primitorului pamant.
Dar ghinda va-ncolti. An dupa an
Vor creste radacini in adancime
Si va iesi din mine un copac
Cu ramurile tinere, spre soare.
Ce n-am ajuns cu mii de versuri — iata
O implineste din belsug o creanga
Intinsa, tremurandu-si umbra peste
Odihna turmelor, ce vor sa vie.
|