Casutele cetatilor bretone,
Cu spate-adus si soapte guturale,
Se-nclina-n umbra naltei catedrale.
In zori de zi se impanzeste marea.
Prin neguri zabrelite de lumina,
Bat clopote, blajine, in surdina.
Nevestele pescarilor ce pleaca
Nu se bocesc, nu flutura batiste,
Simtind prelung cum se goleste zarea.
Si in amurg, purtand copilu-n brate,
Mai stau pe tarmul marilor bretone,
Ca pe vitralii stersele Madone.
|