Plangi, nimfa, ziua stinsa in izvoare
Pier oile luminii pe prundis.
Pastorul gol ti-ascunde sub frunzis,
In somn destins, un trup rodit de soare.
Dar peste linisti pururi calatoare
Chemand talazuri noi la luminis,
Imensul dor al lunii, drum piezis
Intinde scanteind ca o ninsoare.
Patrunde-n guri de pesteri gol de munte,
Aprinde ape-n tainuite chei
Si prin paduri adanci dureaza punte.
Cu ochi de raza crengile desface
Si lacrimi prind in arzator polei
Tot visul celui adormit in pace.
|