Ivit cu luna intra in livezi,
Cand rasufland in magica tacere,
Din crengi pe selenarele zapezi
In troieniri de vis cad grele mere.
Sta impietrit de taina, ca-n obezi,
Pandit de nemuriri si de mistere.
In parguirea sevei parca vezi
Cum creste-n el pamantul in putere.
Un nor. Iar luna. Si din umbra sare
Rapind la piept plapanda innodare
De nimfe — lebezi albe sau pareri.
Se sparg pe cai lactee rodii coapte
Si, imbatat de trupul lor de lapte,
Un faun soarbe luminosul cer.
|