Sta marea ca o treapta de senin
Pe care urca insula-n lumina,
Si templul din padurea de maslin
Se-nalta gol si viu ca o tulpina.
Coloane, trupuri netede de zei
In care sangele s-a facut soare,
Colunii langa ele imi sunt grei:
Nu pasarea, ci piatra o sa zboare.
Lasati-ma sa vin iar la parinti.
Doar clipa mea se cerne cenusie,
Doar lutul meu se surpa-n suferinti.
Aici lumina daruie vecie
Pe friza vietii unde in alai
Fecioare vin cu vas rotund pe umar,
Si calareti semeti struneaza cai,
Si dansatoare salta-n tact si numar,
Pe stela mortii unde un batran
Senin intinde dreapta impacata
Flacaului rapus razand pagan —
Pe marea ca o lira incordata.
|