Maslini stravechi, munti numai stanci si
colo
Culcata: marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e ruga ori e dar,
Si pini in vant sunt lira lui Apollo.
Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbra crangului sfintit,
Bucolica talanga-n asfintit
Si mieii pasunand prin asfodele.
Vrei sarcofagul alb in foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
S vantul viu in marmura incins?
Dar mie da-mi, deplin sa ma impaci,
In rama de-argint fluid, departe,
O insula de-azur pe valul stins.
|