Tu, care treci cu carul sub dealul din podgorii
Ducand la camp sindrila sau sus la munte grau,
Te-abate-n lunca veche si mana pin’ la rau.
Amurgu-n vai se lasa cu carduri de prigorii,
Cu-apusul luna alba cazu in helesteu:
Pe floarea-i ca pe-un nufar se-asaza brotaceii,
Si cantecul lor straniu, prin umbrele aleii,
Cu zile descantate m-ar urmari mereu.
De n-ar incepe-acuma ca-n amintiri sa sune
Lung clopotele-ncete ce vin de la zavoi,
Dar vacile in noaptea albastrului trifoi
Treptat se departeaza prin vis si prin pasune
Opreste-ma la Arges, pe plaja care-o stiu,
Sa-i tin in maini nisipul, in cupe efemere,
Si sa visez — cum fuge prin degete si piere —
Trecutul, si talanga, si soarele tarziu.
|