Falfaie steaua sus aripi de foc,
Sta peste ieslea cu sfantul noroc,
Intra in iesle craii gramada,
Robii lor poarta pe brate o lada.
Cum craii-n aur erau imbracati,
Boul si-asinul se uita mirati.
Si Maicii Domnului, vezi, ii fu frica:
Fete-asa mari ea de cand era mica
Nu mai vazuse si s-a rusinat.
Isus camilei cu gat leganat
Cald i-a zambit. Trei crai lui Isus
Smirna, tamaie si mirt i-au adus.
Alb era unul; ca o momaie
Altul, sfrijit, cu obraz de-alamaie;
Cel de pe urma, buzat si arap,
Behaia cand vorbea, dand din cap ca un tap.
Micul Isus tot radea facand haz —
Iute ii trase Maria marama pe-obraz,
Pruncul sa nu i-l deoache cel crai Baltazar,
Pe cand cu ochi lacomi Iosif cantarea orice dar.
|