Pe scrinul scund, pe masa de mahon,
Clestarul cupei picura amurg.
Pe linistea lautei fara zvon,
Piezis petale de lumina curg.
Atinsa, struna tainic a sunat
Si San-Nicoara din icoane vechi
Ramane mut cu deget ridicat
Si cantecul tacerii in urechi.
Se cern garoafele de Luchian
Si sangerate cad din rama lor,
Prin florile unui chilim oltean
Sperioase pasari se inalta-n zbor.
Pe-o strachina un cerb a tresarit
Si, de pe raft, din fiece volum,
Poetii ies s-asculte linistit
Un cantec risipit ca un parfum.
|