Si daca-a fost Sfanta-Maria cea mica,
Sa mearga la hram cu toti se ridica.
Si daca-a fost ziua de toamna senina,
Cand urca Negoiul pe zari de lumina,
Pe la drumul cu plopii fosnind frunza rara,
Parintii Mariei pornira in tara.
Fetita-n caruta sedea intre ei—
Ca apa de sipot erau ochii ei.
Trecura o vale, si doua, si sapte
E noapte, si cerul e calea de lapte
Pe care se duce car mare si-oier —
Ioachime, schitul nu e nicaieri.
Zadarnic ceri drumul pierdut, la o stana.
Fetita adoarme cu capul pe mana,
Si maica-sa tolul il trage pe ea —
Maria acolo sfant vis ca visa.
Si, iata, prin frasini rasare lin luna
Argintul din vis se lasa ca bruma.
Un schit se vesteste, nou-nout, din pamant,
Ca Santa-Maria sa-i fie hram sfant
Si cum calca fata cu frica-n altar,
In cer suna buciume peste hotar.
Si cum se inchina smerit la icoane,
Toti ingerii Domnului canta in strane.
|