Mreaja

Din cand in cand o randunica-i ia
Sa-nvete zborul cerului cu ea,
Si Maica Domnului sta in pridvor,
Se bucura de cel mai simplu zbor.
Sta in pridvor, lucreaza un navod
Cu care o sa mantuie norod,
Iar Dumnezeu, si duhul sfant, si fiul ei,
In casa stau la masa cate trei.
Vorbesc de muncile de pe pamant,
Ca gospodari chivernisiti ce sunt.
Vorbesc de rodul viei, de-anul bun
De prin podgorii cu livezi de prun.
Pe Maica Domnului o doare inima,
Caci mreaja mantuirii se gatea.
Se-apropie infricosat judet:
Acolo doar pe suflet sa pui pret.
Lung trambita din urma a sunat
Pe ceruri ca un tunet departat.
Si dreptii vin acuma cate doi,
In straie albe ca in sat la noi
Cand merg flacaii-n targ sa traga sorti.
Mos Patru straja sta la patru porti —
Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,
Afara gloata railor gemea.

La Scaraoschi arde in cuptor
Foc blestemat, parjol dogorator.
Le face necuratul doar un semn,
Ca paini ii ia lopata lui de lemn.
Cu furca dracii mai marunti impung —
Iar vaietele lor la rai ajung.
Aude maica plansul tuturor;
Se-apleaca bland prin stalpii din pridvor,
Desfasura navodul si il lasa
Sa cada printre stele ca o plasa.
Aluneca pe Calea Robilor,
De zodii s-a ferit tremurator.
Matasa lui e-argint curat la luna,
E aur cand da soarele s-apuna.
Si ca scobari si mrene de pe Olt,
A pescuit in mreaja iadul tot.
Cine-a ramas in plasa, e scapat —
Cine-a scapat din ea, e blestemat
Mario, care scapi pagani si hoti,
Azvarle iar navodul daca poti!
Mario, mreaja ti-o astept de ani,
Eu, robul tau Ion de la Miorcani.