Cand am intrat tarziu in casa, totul
Pastrase clipa ultimei vederi.
Pe canapea rochita ramasese
Sculptand molatec trupul tau de ieri.
Deschisa cartea. Nici o mana noua
Nu intorsese pagina de-atunci.
Pe ornicul oprit aceeasi ora,
Prin storul tras aceleasi raze lungi.
Pe masa inca staruiau alaturi
Tacam de-argint si cupa de clestar.
Doar perele pareau acum de piatra,
Doar strugurii stateau de chihlimbar.
De portelan albastru pudriera
Tot mai ningea parfumul tau pe-scrin.
Am tresarit ca n-a uitat manusa
Nici bratul gol, nici degetul tau fin.
Tu singura lipseai. Ascunsa unde?
Cand totul dupa ani e neclintit.
Ori poate colo,-n umbrele oglinzii,
Obrazul tau, plapandul, mi-a zambit.
|