Pe plaja-n arc de soare, unde marea
Cu val rotund de mii de ani a stat,
Ii vad, lungit pe-o rana, doar spinarea
Si trupul gol in bronz turnat.
Din naiul dus la gura, apriline
Chemari se pierd cu sunet de izvor.
Pasc capre pe uscatele coline
De piatra sub azur dogoritor.
Si vremea a incremenit sculptata,
Dar trunchiul unui pin a tresarit,
Sub coaja dezvelind un piept de fata
Si un suspin cu plans inabusit.
Pe cand in marea limpede, in care
Prin scoici si alge pestii fug si vin,
Misterios din umbre vii rasare
Un zeu tacut, ca un delfin.
|