Intre oglinzi si umar langa umar
Cu mine, ma privesc la infinit:
Multiplicat ecou ce m-a orbit,
Sau adevar, pe-acelasi cand il numar.
In transparente reci de teoreme
Oglinzile opuse imi deschid
Pe oceane leganate-n vid
O geometrie vie de poeme.
O, timp invers! O, clar afund de ape
Lovite-n digul sufletului dur!
O, val launtric, sare si azur,
In care numai lacrima incape!
Cu gemenii din mine pribegiti,
Oglinzi pustii, de ce sa mai mintiti?
|