Am fost, candva, stapanul de pe lanuri
Azi stapanesc un parc — nu mi-e destul.
Am dat cu drag terestre oceanuri
De pamant gras si negru, prea satul.
Taranii azi imi stau pe aratura
Eu ii socot de buni, ei ma cred rau,
Ne inselam, ma-ntreb, in ce masura?
Sa fii stapan pe inimi e mai greu.
|